who could diz. be

Cum a fost la TweetMeetCJ

Ok. Am zis ca nu am timp sa mai scriu si despre asta. Dar dat fiind faptul ca scriu “fuuuarte rar”, ma gandeam sa fac o “aroganta” si pret de o bere sa astern cateva randuri pe aici.

Da. Am fost la TweetMeet Cluj, prima editie oficiala. De cand am aflat de proiectul de extindere a TweetMeet, organizat de Bleau & Cristina_TM la Timisoara, m-am bucurat enorm. Prima mea intrebare a fost: “Pe cand la Cluj?!” Raspunsul m-a ingrijorat: “Candva prin Iunie.” Asta suna prost pentru mine pentru ca aveam o mica intalnire in familie in nordul tarii taman in aceeasi perioada. Spre fericirea mea, sau aliniat astrele, si in loc sa ajung la Baia Mare, am reusit sa impusc 2 iepuri… ba, 3 iepuri deodata: TweetMeet Cluj si family gather-up, plus bonus, un weekend de pomina cu Cristina_TM si Daniel Sima.Ok. Am plecat Vineri dimineata, cu noaptea in cap spre Cluj, putin adormiti, cu cafeaua nebauta dar plini de noi si bucurosi ca vom avea un weekend bestial. Formatia exceptionala a avut in componenta si pe reprezentatii TNW (Adi si Crina), care urmau sa ne prezinte un nou proiect. Drumul, ca si orice #RoadTripCluj, a fost acompaniat de memeurile noastre epice si de anumite cutume, toate astea sustinute de rasetele zgomotoase aferente. Drum lin, fara peripetii, toate au iesit ca la carte. Doar gura mea spurcata era sa prevada cateva situatii neprevazute, gen: vesnicele accidente de la Orastie-Sibot (da, era unu’ dincolo de sant), imbulzeala la Sebes (prea slab, comparativ cu ce eram obisnuit) si ploaie cand ajungem la Cluj (si chiar ploua cu galeata, dar n-a durat mult).

Mno bine. Treaba faina! Cand am ajuns acolo i-am gasit asteptandu-i pe twitteristi, pe Lorand si Crivat, tragand cu pasiune din tigara pe sistemu’: “Ba daca ploua, se aduna lumea?!” Si s-a adunat. Sala plina, oameni faini, si un sentiment straniu ca nu cunosc pe nimeni (comparativ cu alte TweetMeeturi). Da’ nu asa frate! Chiar pe nimeni. Eram noi timisorenii (5 bucati), cei doi organizatori mai sus mentionati, si am mai salutat pe Rodi si pe Miha (de la renumitul portal DeWeekendRo). Fuarte tare! Ce sa zic!

Acu’ depre prezentari, tin sa precizez ca am ramas foarte placut impresionat. Si nu am motive sa va mint. Eu cu o saptamana inainte, dadusem cu bata in balta urat de tot la Timisoara, la o prezentare, si stiu ce inseamna o prezentare nereusita. Cu ocazia asta, imi fac “mea culpa” si promit ca data viitoare va voi face mucii cravata. Dar pe bune acu’! Copiii astia, chiar au stiut ce vorbesc, si despre ce vorbesc. Si au facut-o foarte bine. Ma bucura enorm acest fapt, mai ales ca subiectele prezentate au avut substanta: ClujLife (via @Psaico), Servus Cluj, lansarea “La Mall” pe trilu-crocodilu si tot-ce-trebuie-sa-stiti despre TVdece (toate 3 evident, via @TVdece, adica Florica si Zicu). Oameni faini, toti trei, mai ales acum, cand am aflat cine sta in spatele conturilor de Twitter si a proiectelor foarte frumoase pe care le au.

Apoi, a trebuit sa dam si noi cu subsemnatu’. Cristina ne-a povestit despre cum s-a nascut TweetMeet la o cafea cu Bleau, care e sensul acestor intalniri si de ce s-a ales Clujul ca prima varianta, iar eu am avut o insertie pertinenta aducand cateva cifre si sustinand punctele prezentate de Cristina. Va zic eu secretul pentru care au ales Cluju’, da’ sa ramana intre noi, nu o facem public: pentru ca Cluju’ poate, Cluju’ vrea, Cluju’ are cu cine, cu ce si mai ales de ce.

Apoi ne-am dus la wwwParty3, in Irish & Music Pub unde a avut si Bleau o mica incursiune, un mic pit-stop pe traseul Bistrita-Timisoara. Am dat o bere si am povestit din cele vechi. Personal, am baut 3 halbe in 70 de minute cat am asteptat niste tagliatelle, ca sa le devorez in 5 minute. Pe cronometru. Ok. Aici tin sa imi cer scuze fata de restul: am fost foarte apatic si preocupat sa fug la family-gathering dar promit ca data viitoare voi socializa mai mult, mai ales ca mi-a placut foarte mult Irish-ul clujean.

Dupa toate astea, nu au mai urmat decat 2 zile petrecute cu familia (la propriu si figurat) in Cluj. Aceleasi stradute inguste, ca acum 20 de ani cand le-am descoperit. Aceeasi oameni calzi, de care ma simt foarte apropiat (doar 100km de la locul nasterii mele). Aceeasi vreme, pentru care Clujul a fost supranumit si “Londra romaneasca”. Ca de fiecare data cand ma intorc in Cluj, ma simt ca acasa. Insa de data asta, i-am avut in companie si pe cei doi parteneri de drumetie: Cristina si Daniel.